Reseña del libro "Fata Morgana: Poezii"
FATA MORGANA. POEMS This book is in Romanian. It is Professor Corneliu Neagu's first volume of poetry-lyrical approaches of timeless poetry themes in very beautiful language.Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional. Volumul de versuri Fata morgana ne dezvăluie un poet format, cu o viziune lirică închegată, puternic evocatoare. Temele sunt cele perene - trecerea timpului, soarta umană, drama vieţii de zi cu zi, iubirea, relaţiile cu ceilalţi. Poetul foloseşte versificaţia clasică, realizând admirabile poeme, muzicale şi surprinzătoare prin alegerea cuvintelor celor mai neaşteptate. Reproducem câteva poezii din volum: TOAMNA Sosit-au grele ploile de toamnă, şi peste noi se lasă ceaţa deasă, ce poţi să faci decât să stai în casă? O, Doamne, tristă e această toamnă! Şi curge peste noi atâta ploaie! Ne rugineşte floarea din fereastră, au ruginit şi cele puse-n glastră, iar răsuflarea parcă ni se taie. Iar zilele se scurg încet, haine, şi după ce a curs atâta ploaie, până şi gândurile se înmoaie şi se revarsă trist, peste destine. Dar ce frumos este aici, la tine! Nici nu gândesc să plec la mine-acasă, cât fi-vom amândoi, nici nu îmi pasă! De vrea, mă poate căuta oricine, dar nicidecum nu voi ieşi din casă, căci ploile de toamnă nu mă lasă şi-apoi, aici îmi este atât de bine. Ne vom iubi, îmbrăţişaţi în noapte, vom alunga din trupuri vremea rece, şi, încălzindu-ne cu calde şoapte, nici n-o să ştim cum toamna asta trece. Din dragoste vom face primăvară, vom arunca pe geam povara ceţii şi vom lăsa ca tainic să transpară, din noi, un nesfârşit izvor al vieţii. ROD TRUDIT Din colţul ei, fărâma de sămânţă nu mai putea cerşi a ploii milă, nici suverana soarelui căldură. Din foamea adunată, strâns, în coajă, a încolţit târziu doar ură. Copiii mei, când veţi culege spice, nu căutaţi doar roade miruite! Şi nu striviţi, nicicum, în false glume, ce s-a născut, trudit, trecând prin vreme, dintr-o sămânţa fără nume! RUGĂ TÂRZIE Mai lasă-mă să visez doar o clipă chipul tău întors în trecut, eternă povară rămasă sub ochii-mi întinşi fără margini şi buza crispată-n sărut. Mai lasă-mă să visez doar o clipă mersul tău solitar, încet lunecând prin ureche, când somnul îmi mângâie ochii şi gândul devine hoinar. Mai lasă-mă să visez doar o clipă umbra ta fără sfârşit, de-a pururi pereche străină, tăcut lunecând lângă mine, întinsă sub pasul grăbit.
